alambicat,
gloanțe oarbe ciuruiesc
destinul
inadvertent
și noapte s-a făcut…
furia
și blestemul globului ocular
focalizează 7 urme de culoare pe cer
trasate în grabă
de un super talent- soare
și zi s-a făcut….
(c)danielavoicu2015
am vrut să construiesc cerul
înălțând scări
atâția pași au călcat în picioare
treptele de evoluție
încât orice scară de valori,
construită
peste o alta scară a bunului simț,
a decimat
cerul meu
(c)danielavoicu2015
23.04.
(ploaia tânăra
pe obrajii tăi cerne
petale alb-roz)
primavara, într-o noapte,
agățată de un colț de lună-
singura lună vorbitoare
dintre cerești….
să ascultăm,
ce note se scaldă
pe portativul palmelor cerului!
spune-mi numele tău
rar.
repetă-mi această culoare
înainte
ca ploaia să se sfârșească
în cel mai frumos răsărit…
©danielavoicu2015
Infinitul
este un nod dublu pescăresc
bine legate-
destinele noastre
în mâinile Lui
de cer…
(c)danielavoicu2015
21.4
Nu-ți sunt
din ce aș fi putut să-ți fiu, demult
când timpul nostru s-a temut
de prea puțin sau prea tumult…
(c)danielavoicu2015
19 .04.
să ne amintim
trecerea verdelui prin toate oasele noastre
ca un cântec de vânt, descântat de bătrâni,
tatuat pe tâmplele timpului-cândva
și niciodată reversibil
în aripile noastre….
(c)danielavoicu2015
19 aprilie
Ești Dumnezeul Iubirii:
iubești 6 zile,
apoi te odihnesti a șaptea…
La început ți-au fost cuvintele,
apoi sentimentele…vreo două zile
vine potopul….
arderea tuturor acestor cuvinte
Și mai rămâne un pic de cenușă…
dintr-un poem,
bine tatuat
într-un suflet de femeie:
,, pentru toată viața,,
(c)danielavoicu2015
11 aprilie
aș fi vrut să mă regăsesc în bucata aia de cuvânt,
(ca o bucată de paine caldă)
aruncată pe mușamalele tale
(înflorate dezgustator /demodate)
câinilor ce au smuls cu urletele foametei identității proprii,
bucăti de generozitate din mine…
dar, nu!
nici decimată
nu m-am regăsit
în niciun cuvânt
acolo
în tine
(c)danielavoicu2015
11 aprilie2015
Daniela Voicu 