Arhivă pentru Iulie, 2013

EVADARE

Posted in Uncategorized on Iulie 17, 2013 by Daniela Voicu

pietre şi alb
înălţimi şi abisuri
tălpi transparente urmând urmele timpului nefericit
peste trupul tricotat într-un fular lung roşu
un drum –
aşteptînd ca lâna să nu se termine
cărând mormane de andrele…
brazi
munţi albi se topesc atinşi de mâinile tale
corăbii eşuate la ţărmul speranţei
ape spărgându-ţi gleznele în cioburi
te transformi în ceaţă să parcurgi
drumul nevăzut
numeri secundele iubirilor mele
zborul destrămat din pieptul meu încerci să îl prinzi în cuscă-cătuşe de răni
şi înghiţi cu limbă de foc testamentele mele…
nu-mi dai voie să scriu nicio scrisoare…
lasi sentimentele să rătăcească în tine
este( da!) evadarea din propria-ţi umbră….
(nici nu ştii unde să te duci….)

(16.07.2013)

poeme

Posted in Uncategorized on Iulie 11, 2013 by Daniela Voicu

De unde m-am inaltat,

in urmele talpilor mele

au crescut 

copaci imensi 

de fericire…

17 ian 2013 

……

 

 

16 ian 2013

 

dezamagiri

bat peste tot in peretii lumii

nelasand fericirea sa cante despre eternitate

suntem vidul dintre cer si ,,ele,,

ne mantuie Dumnezeu cand ne vine randul

numarand par, sau impar

la fiecare al 99-lea 

harpa canta un cantec de samba

maimute danseaza dezbracate

in carele alegorice

se anunta o  noapte mai buna

intindem mainile spre ceea ce iubim

si totul se departeaza

ne unificam cu marea

noi fiind pestii de aur necomestibili pentru rechini

nu mai tace ploaia, iar linistea de dupa 

ne sparge timpanele

cerul,luna,oamenii si pamantul

se invart toti in jurul lor

maine ne vom ierta….

(dezamagiti)

 

…..

( poem in lucru)

22 dec.2012

 

ne pierdem in albul din noi

lasand urme scartaind pana la os

cu gerul din degete atingem

buzele apei sfintite pe care o sorbim

inchinandu-ne, rugandu-ne sa fie belsug

 

sarutam icoana ca pe fata morgana 

in desertul din noi

 

frig

atata vid

ne ghemuim inchizand ochii

ne ninge, semn ca va creste graul

in pumn tinem lumina

pentru cand va fi intuneric…

 

o sa miroasa a paine coapta  maine

 

degetele inghetate vor modela albul,

oameni de zapada,

armate de lebede imbracate  in tutu,

 

pe  troienitele carari

din spinarea noastra

vor creste aripile care ne vor mantui….

………