poem

în colţul cercului meu, s-a deschis o uşă prin care
toată natura a intrat
apoi oameni,
litere
case întregi ce purtau în spate oameni,
războaiele tale,
iubirile şi toate durerile
respirări,
paşi,
clepsidre ce purtau scrisorile marinarilor ucişi de furtuni….
şi lacrima.

(trăieşti încă în ochiul meu…)

(c)danielavoicu2014

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: