poem

locul
care mi s-a întamplat în vena dreaptă
când ielele mi-au tăiat venele
ce susţineau o lume întreagă
(deasupra privirilor  mele)

din care au sărit ţopăind vieţi
vieţile unor planete celule
omide transformate în râme
şerpuind cuvinte anapoda până
la ultima literă a numelui tău
în ordine descrescatoare

(locul acesta)
avea forma geometrică infinită
a trupului tău….
anonim vremilor ce te-au albit
femeilor ce te-au cernuit
în toate anotimpurile….
din mine

şi tu…
tu încă prizezi parfumul meu
de pe pielea ta…

în ritm de ,,dust in the wind…

singur

©daniela voicu

daniela voicu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: