un vers
îmi ling rănile juvenile
cu limbă de viaţă
atârnă din cer îngerii
cu corzile harpelor rupte
mă tulbură albul ca şi infinitul
dintre iubire şi destin
neiertător, timpul urcă pe o scară de valori
unde ţine în mână
harta faptelor bune
te iau de mână
întind o mână spre cer
eu nu mai pot cere nimic..
mă priveşte neiertător Dumnezeu,
ne ceartă pe toţi
iubirea nu e aşa simplă,ne spune El
este ca şi viaţa
doar un vers
depinde cum îl reciţi.
One verse
I lick my juvenile wounds
with the tongue of life.
The angels hang from heaven
with broken string harps
It disturbs me the white as infinity,
between love and destiny.
Unforgiving time climbs on a scale of values,
which holds in hands
good deed’s map.
I take you by the hand,
extending another hand to the sky.
I cannot ask for anything…
Unforgiving God looking at me;
he argues with all.
Love is not so simple, says He.
It is like the life—
only one verse,
depends how you recite it.
MADONA DEL SASSO- SWISS,2011 BY DANIELA VOICU
