EVADARE

pietre şi alb
înălţimi şi abisuri
tălpi transparente urmând urmele timpului nefericit
peste trupul tricotat într-un fular lung roşu
un drum –
aşteptînd ca lâna să nu se termine
cărând mormane de andrele…
brazi
munţi albi se topesc atinşi de mâinile tale
corăbii eşuate la ţărmul speranţei
ape spărgându-ţi gleznele în cioburi
te transformi în ceaţă să parcurgi
drumul nevăzut
numeri secundele iubirilor mele
zborul destrămat din pieptul meu încerci să îl prinzi în cuscă-cătuşe de răni
şi înghiţi cu limbă de foc testamentele mele…
nu-mi dai voie să scriu nicio scrisoare…
lasi sentimentele să rătăcească în tine
este( da!) evadarea din propria-ţi umbră….
(nici nu ştii unde să te duci….)

(16.07.2013)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: