tăcere 25

Alessandro a fost doar o cale de a fugi departe de lume. Ada era sensibilă, dăruind totul fără să ceară nimic în schimb, mereu fiind interpretată ca fiind falsă. Niciun bărbat nu a putut să accepte că e altfel, că este diferită, şi toţi s-au speriat fugind, sau refuzând să accepte realitatea. Sentimentele nu se măsoară în ,,iubesc mult „, sau „iubesc foarte mult”, simplu ,,te iubesc”, fară grade de comparaţie. Mult timp Ada a reflectat în ceea ce îşi doreşte de la viaţă…. ce contează în viaţă….ce este important în viaţă. Retragerea în Taormina a avut acest scop, şi s-a adeverit, înţelegând că Teo o iubeşte, dar fuge mereu, şi mereu… chemând-o şi alungând-o, aşa cum a acţionat de când se cunoşteau, încercând să o facă, să îl lase în pace. Două personalităţi tari, doi creatori, el crezând mereu că ea este în competiţie cu el, ceea ce nu era adevărat. Ea nu voia decât o complicitate totală, o fuziune a sufletelor şi trupurilor pentru o viaţă. Deja o implicase prea mult în viaţa lui, îşi deschisese sufletul, iar sub înfăţişarea de bărbat dur se ascundea un suflet atât de curat şi de minunat… ,,eşti unica femeie care m-a văzut aşa cum sunt, un creator…..”, ,, nu sunt minunat! dragostea te orbeşte! sunt normal, maturizează-te! Ada! Am nevoie de o femeie nu de un copil plângăcios!” Avea acest dar de a –i reteza aripile, la orice cuvânt al ei, considerând-o ca de obicei ,,imatură”.

O dimineaţă caldă, pentru iarnă…Soarele ca de obicei i-a dăruit mării nuanţe de roz-oranj, şi un miros puternic de dor de viaţă, o dimineaţă care te face, să ai curaj să mergi mai departe, să lupţi, să fii puternic. Ştia că a greşit fiind sinceră cu el, avea atâtea feţe pe care putea să i le arate, dar a considerat că trebuie să fie ea, reală şi nu o femeie falsă. S-a îmbrăcat în grabă şi a coborât pe faleză. Trebuia să decidă azi. Paşii ei au lăsat primele urme adânci si tăcute pe nisipul umed fără nici un rid, se simţea ca fiind pe un pământ nou, cu un nou început. ,,…ai nevoie de cineva matur care să te înţeleagă….ai nevoie de mine….maturizează-te….ai nevoie de mine Ada…..” cuvintele lui răsunau puternic cu fiecare val adus la ţărm…. ,,trebuie să îl văd, aşa putem discuta altfel”. Astăzi trebuie să plec. Astăzi trebuie să-l văd…. Nu a trebuit prea mult ca să reflecteze, ştia că îl pierde dacă nu acţionează. Iar plecarea lui în diferite misiuni, îi punea viaţa în pericol. Azi era momentul să actioneze. Azi are putere să îl înfrunte… ,,tu eşti un titan departe de mine, iar cu mine eşti o păpuşă”. Trebuia să se lămurească încă o dată. A alergat ca şi cum era ultimul drum pe care trebuia să-l parcurgă, abia respirând . Alessandro era pe terasa din faţă vilei, privind-o speriat cu mâna pe pistol,gata pregătit să înfrunte inamicii.

-Alessandro! trebuie să plec, acum, acum…

-Ce se întâmplă? Cine te urmăreşte?

-Off, Alessandro, tu şi mafioţii tăi…. trăim în secolul 21, lasă naibii apucăturile astea de anii 40!

– Unde crezi tu că pleci?aşa pur şi simplu? Oamenii de aici au nevoie de tine, nu întelegi…eu am nevoie, copiii cărora le-ai adus speranţa în suflet au nevoie de tine.Lumea e buna aici. Aici te regăseşti… Ada , nu trebuie să mă părăseşti…

-Alessandro, nu te părăsesc, merg pentru o reglare de conturi, clar? E viaţa mea. Am venit voluntar aici şi tot voluntar plec. Eu nu sunt Maria! Eu nu sunt nevasta ta! Înţelege!Ştiu ce am de făcut, cel puţin tu mă crezi matură… – Ada, Teo nu te vrea, nu te iubeşte, nu te iubeşte! spuse ţipând apucând-o puternic de braţe.

-Alessandro, mă răneşti, dă-mi drumul, te rog….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: