poezii 2011

poezii/Daniela Voicu 2011
28.
sa mai raman …mi-ar trebui
un anotimp cu dansuri de magnolii in par care
sa lase mainile tale sa se ghideze spre rasarit
sa strangi puternic visul in pumn
atunci cand plang
nerostind cuvinte cu sens unic

sa mai raman?
cand marea a inghetat cerul
colorat in rosu aprins de sangele pasarilor
ucise de dorinta evadarii din mister,
din adanc de suflet de femeie ?
tu ai ramane o vesnicie sa astepti iubirea?
……………..
va urma

13.ian 2011

29.

tu nu mi vorbesti niciodata
tacerea te ascunde intr/un loc
unde cuvintele creeaza poeme de iubire
la malul unei mari linistete
in care soarele inca scufunda
idile

eu
astept un poem
sa salveze tacerea ta
niciodata mai profunda ca acum
……

30.
nu mai am vise
eu nu mai dorm
in toate noptile merg pe cai nebanuite si neatinse
de niciun vis
numar fiecare
secunda si zambesc

merg, pasesc linistit
apoi alerg sa prind dimineata

ma opresc
las sa treaca toate clipele
urmarindu/le cum se invartesc in jurul meu
in aripi de fluturi si parfum
de crini albi
albi, si rosii, petale,
frunze de nori

si merg
talpa mea simte iarba uda
apoi fierbinte
si ma inalt
zbor intr/un stol de pasari uriase

eu nu dorm niciodata
las visele sa plece

31.
19.ian 2011

ai mainile crapate ca un pamant arid
in palma ta sunt strazi unde milioane de ganduri
merg dezordonat pe ele atunci cand iti atingi fruntea
unele ganduri asteapta intr/o gara
altele trec in viteza si nu se mai intorc
in palma ta sunt scrise milioane
de povesti
palmele tare cara timpul intr/o punga de plastic

daniela voicu