SUNSET
apune soarele în tăceri abstracte
adâncindu-se în respiraţii de culori primare
universul se nuanţează în parfum de
treceri ale clipelor pătimaşe
se cântă miezul nopţii în rime albe
de greieri rătăciţi prin tei înfloriţi
se mişcă visul în sensul universului
furios atomic apunând dorinţa
Această înregistrare a fost postată pe iunie 6, 2009 la 8:35 pm şi este pusă în categoria poetry . poţi urmări orice răspunsuri la acest material prin feed-ul lui RSS 2.0
You can leave a response, or trackback from your own site.
iunie 7, 2009 la 6:27 am
şi cuvintele încep să vibrese sinfonii
când tăcerile dintre noi se ascund în adjective
iar noaptea trece în armonii
şi orele devin în noi mai actrive.
iunie 7, 2009 la 8:24 am
wonderfull poems! Have a nice Sunday! love you are beautifull!
Daniel
iunie 7, 2009 la 9:11 pm
se preschimbă visul în culori divine
noaptea şopteşte în sunete de stele
destinului treaz, dorinţei de iubire
apusul mai învie o ultimă făclie .