îmi cântă ploaia
monoton – sacadat,
revoltător de trist,
întunericul.
cu versuri ude şi miros de suflet ars,
stins
mă plouă în mii de secunde…
şi cântă ploaia
un cântec de leagăn
îmbrăţişez doar visul
unei ploi mai calde…
Like this:
Be the first to like this post.
Această înregistrare a fost postată pe aprilie 13, 2009 la 8:34 pm şi este pusă în categoria poetry . poţi urmări orice răspunsuri la acest material prin feed-ul lui RSS 2.0
You can leave a response, or trackback from your own site.
aprilie 13, 2009 la 9:05 pm
…ma uluiesti pur si simplu ! simt un amalgam de minulescu, nichita, blandiana si ceva soft bacovian….la tine serile de mai prelungi dureaza o vesnicie? adincul ochilor tai ascunde “mirabila saminta “?
aprilie 13, 2009 la 9:06 pm
…starea de poezie e modus vivendi?